Monday, 3 November 2008

Deep Down...

A trecut ceva timp. Poate prea mult. Poate prea putin. Cine stie? Desigur ma refeream ca a trecut ceva timp de cand nu am mai postat ceva...Plicitseala trezeste in mine acel luptator al condeiului care acum i-a luat locul o tastatura dar modul de gandire si de exprimare sunt aceleasi...Imprastiind idei pe" hartia electronica" ma gandeam sa va intreb ceva, un fapt care ma macina de ceva timp, o idee care nu-mi da pace: Voi ati ramas vreodata cu adevarat singuri? Si cand ma refer singuri nu ma refer sa ramai fizic singur, fara sa fie cineva in jurul vostru. Ma refer la singuratatea aceea in care ramai doar tu cu tine insuti. Te privesti detasat de undeva de sus, te analizezi pornind din interior si ajungand in exterior, pana cand ajungi sa cuprinzi pamantul in palma. Sa treci dincolo de orice amintire sa te intorci la radacinile gandirii, sa te redescoperi ca OM, sa-ti redescoperi personalitatea adevarata. Incearca si o sa vezi ca ai uitat cine esti cu adevarat, ai uitat ce scop te "mana" in viata...Realizezi ca si tu esti un suflet pierdut prin "masele de carne umblatoare". Acesti oameni care merg fara un scop anume, alearga si se zbat pentru niste lucruri pe care nici ei nu le stiu sau nu le vad... Analizeaza-te si zi-mi trei lucuri cu adevarat importante pentru tine si pe care ai vrea sa le ai...Si dupa iti spun ca deja avem toti in noi trei lucruri cu adevarat importante si cu ajutorul carora putem atinge orice: Ratiunea, Personalitatea si Libertatea...Incearca sa te privesti in ochi si sa ramai singur..Poate iti este frica ... Iti este frica de ce vei descoperi...Incearca si ai sa vezi ca asta inseamna cu adevarat curajul. Asta inseamna sa ramai cu adevarat singur...

Dar ce stiu eu un om atat de mic, pierdut intr-o lume atat de mare? Cum sa-mi razbata ideea, intr-o mare de idei? Incerc sa-mi regasesc curajul, curajul pierdut si sa raman din nou cu adevarat singur si sa vad ce am mai devenit. Cum m-am mai transformat...Cum m-ati mai transformat, voi "cei multi". Sper doar ca "deep down" sa ma regasesc pe mine...

Wednesday, 9 January 2008

War against me...


Zilele trecute am primit o veste ingrozitoare...O veste care mi-a reaprins sentimente contradictorii, sentimente pe care le credeam de mult reprimate. Sentimente de ura profunda, de neputinta dar in acelasi timp de iubire si compasiune... Sunt momentele in care te simti mic, neputincios in fata vietii si realizezi ca oricat te-ai straduii nu reusesti sa te ridici de la conditia de simplu muritor. Realizezi ca nu poti sa fi stapan pe ceva ce nu iti apartine. Ura si iubirea imi izvoreau din acelasi punct comun. Din aceeasi durere canalizata dar totodata erau doua sentimente profund diferite. Exact ca doua rauri care au acelasi izvor, dar drumul lor este diferit. Am incercat apoi sa ma refugiez in mine, sa scap de acea durere care imi apasa tamplele. Nu am reusit! Stiind ca nu pot sa fac nimic pentru acea persoana, m-am inchis si mai mult in mine. Mi-am lasat trupul si mintea sfasiata de acele sentimente contradictorii. Asta era in sufletul meu...Dar....Dar...Ce o fi in sufletul acelei persoane???.....Va IUBESC pe toti cu URA......

Wednesday, 24 October 2007

Cat de sus poti sa zbori cu aripile frante?

Meditam zilele trecute prin filtrul unei tigari si ma gandeam prin prisma unui pahar de vin rosu...Ce o sa ne facem noi cei care terminam o facultate? Ce oportunitati ne ofera "eterna si fascinanta Romanie"? Noua celor multi...pacatosilor, adica noua studentilor...cei care terminam facultatea si ne gandim unde o sa ne angajam. Ne gandim sa avem o casa, o familie, o masina...Dar ce sanse avem cand deja locurile de munca sunt inexistente in domeniul in care termini facultatea ori suntem platiti cu un salariu de kkt. Ce te faci cand realizezi ca daca vrei sa ai un apartament sau o garsoniera trebuie sa ramai dator la vreo banca apoximativ 40-50 de ani.Cum sa iti mai vina sa iti mai intemeiezi o familie, sa faci un copil, stiind ca nu vei face altceva decat sa il chinui si pe el...Cum poti castiga cursa, daca incepi mereu de pe ultimul loc? Cum sa zbori daca ai aripile frante? Cum sa realizezi ceva daca te simti strain in propria tara???...SIMPLU: ori ramai si te zbati pana la ultima suflare ori pur si simplu pleci in alta tara incercand sa iti faci un rost printre straini. Oricum sunt discutii mult prea filosofice pentru mine. Asa ca mai bine ma intorc in lumea mea de gheata "meditand" in continuare pana la ultima picatura de vin si pana la ultimul fum de tigara...Sperand la mai bine....

Thursday, 18 October 2007

De ce vand un suflet?

"Vand suflet chiar si in rate...conditii avantajoase...Detalii la tel xxxxxx" sau "Predau suflet luat in leasing. Mai am 10 rate la el..." Oare cat va mai lipsi sa gasim asa ceva prin ziare la anunturile de mica publicitate sau la teve? Lumea este intr-o continua miscare, astfel incat, daca nu tii pasul cu ea te trezesti calcat in picioare. Acest progres, dorinta de putere si de bani au facut ca majoritatea oamenilor sa-si piarda ceea ce aveau ei mai de pret atunci cand au plecat in aceasta calatorie prin viata: SUFLETUL. Se spune ca banii cumpara totul mai putin fericirea. Fals! Profund FALS! Fericirea ti-o cumperi indirect prin lucrurile fizice pe care le achizitionezi. Poti sa-ti cumperi si iubire, si fericire si sanatate (nu in cazurile grave)....Dar ceva nu se poate cumpara: SUFLETUL. Odata ce ne-am pierdut acest ultim bastion al valorilor morale putem sa spunem ca suntem morti pe interior si ca nu mai suntem decat niste carcase goale care sunt umplute cu niste suflete false facute din ceara. Cum ceara se topeste in timp, sufletul trebuie schimbat si aici intervin eu cu o noua idee de afacere...VAND SULETE DE CEARA...CHIAR SI IN RATE...Profitati acum...ZIUA DE MAINE POATE SA NU VA APARTINA...
PS: Sper ca v-ati dat seama ca nu ma refer la suflet ca la sufletul biblic. Este vorba de alt suflet acela pe care multi dintre noi nu il mai au. Iar cei care credeti ca il mai aveti uitati-va in oglinda si daca va place ceea ce vedeti inseamna ca inca mai aveti un suflet autentic..