Tuesday 26 March 2013

Soldati cu suflete de plumb...



"Odihneste-te in pace copil rupt din mine, caci de maine chiar eu voi fi dat uitarii de un "eu" de maine."



Oamenii se nasc, mor, trec pe langa mine ca niste umbre, fara forma, fara glas. Inert zambesc, din reflex catre voi, dar oare stim sa ne bucuram cu adevarat de clipele mici, banale, dar care fac de cele mai multe ori diferenta intre depresie si normalitate, intre decadere si echilibru. Stim sa apreciem oamenii buni din jurul nostru? Stim sa ne bucuram din suflet pentru omul de langa noi, asa cum ne bucuram cand eram copii, sau suntem doar niste egoisti perfizi si "zambim in barba" contempland la esecurile celorlalti. Raportandu-ne mai usor la ceilalti decat la noi, negand insasi existenta vietii lasand totul la voia intamplarii.

Ca intr-un dans perfid al mortii, soldati cu suflete de plumb imi joaca feste. Capul imi e prea greu sa-l mai tin pe umeri sau poate trupul imi e vlaguit de povara. Apasa timpul pe umerii mei si pentru o clipa realizez poate ca dincolo de jocul nefiresc al vietii moartea vine ca o izbavire pentru unii dintre noi. A fost doar o idee rapida, am alungat-o repede. Metroul se apropia rapid de peron, atat de simplu ar fi fost! Dar copilul din mine a fost aruncat acolo pe sine. A murit! Nu mai este... Cu ultimele puteri ma apuca de pantalon, incercand sa se suie pe peron. Il lovesc fara mila, cade si imi zambeste de acolo de jos. Stie ca deja l-am iertat si ca el nu imi mai apartine. Metroul pleaca din statie si odata cu el ultimele ganduri inocente.

Stiu ca parca acel "copil din mine" avea un nume candva. L-am uitat, asa cum am uitat cine eram si cine voi fi. Bine ca stiu cine sunt acum. Ce usurare! Dar chiar! Cine sunt? Oh, copile! Ce am facut? Ma vei ierta oare pentru ce am facut? Pentru timpul pe care ti l-am furat, pentru toate visele pe care ni le-am zdrobit?

Dincolo de grotescul situatiei, timpul precum un metrou va veni si peste mine si aidoma copilului din mine voi fi si eu strivit sub rotile lui grele si in incercarea mea disperata de a ma salva ma voi agata de pantalonul unui batran, de o speranta, dar totul se va sfarsi. "Eu-ul" meu de acum va fi la mana unui "eu-batran", si nu se va uita la mine, asa cum eu nu m-am uitat la acel "eu-copil". Odihneste-te in pace copil rupt din mine, caci de maine chiar eu voi fi dat uitarii de un "eu" de maine...

Google pagerank and Worth