Mi-am imaginat o mica poveste. O poveste care nu pare reala dar oricand vi se poate intampla...
"Mergeam spre locul de intalnire. Stiam ca trebuie sa ma intalnesc cu EA. Nu o mai vazusem de ceva timp. Oricum amintirea ei ma batuise atatia ani. Atatea nopti m-am jucat cu fantasma chipului ei. Nu stiam ce o sa-i spun. Imi imaginam ca am sa ma dau de gol. Ca o sa descopere ca dupa atata timp inca o mai iubesc, ca dupa atata timp chipul ei inca este pictat pe sufletul meu. Trebuia sa ne inalnim ca amici.. Nu se putea ca eu inca sa mai tin la ea si in plus ea sa descopere acest lucru. Ar fi fost o slabiciune, o slabiciune care putea sa ma coste... Din nou! In cele din urma macinat de aceste ganduri, presupuneri si indoieli, m-am intalnit cu EA. Dar ce sa vad... Nu mai era EA. Era doar o... ea... si atat... Ceva s-a rupt atunci in mine si am relizat ca atata timp am tinut ca pe o icoana ceva care nu era nici pe departe sfant. Am idolatrizat ceva care acum nici nume nu pare sa mai aiba. Se schimbase ea poate. Sau poate eu. Cine stie. Ma uitam si incercam sa gasesc argumentele prin care sa-mi explic cum de am putut sa tin atata timp la o idee. La o fantasma. Am realizat ca iubirea e ca un drog. Te face sa halucinezi, iti ia mintile si iti deformeaza realitatea. Ar trebui interzisa. Priveam chipul ei si tot ce imi aminteam eu despre ea se risipea, ca nispul in adierea usoara a vantului. Toate amintirile despre noi, acum imi reveneau ca niciodata ca intr-un film prost, mut. Toate defectele pe care inainte le ignorasem acum imi pareau asa de mari, atat de titanice. Si totusi unde este EA? Cine este aceasta "ea", care ia luat locul? Nu mai intelegeam nimic... Am preferat sa ma ridic, sa ma scuz si sa plec departe de ea. Departe de trecut, departe de fantasmele si de demonii care m-au bantuit atata timp...
PS: Aceasta povestioara este dedicata "extraordinarei sarbatori": " Valentine's day"
