Wednesday 7 September 2011

Somnul ratiunii pure...

Uneori, ochii mei sunt orbi şi nu pot vedea lumina...Abandonat într-o cameră rece, intins pe podea, zambesc. Oasele mele încep sa se zdrobească sub presiunea gândurilor. O imagine perfida, ascunsa se joaca cu mintea mea. Himera devine din ce in ce mai reala, imbratisandu-ma, simtindu-i rasuflarea rece inghetandu-mi sufletul. Secundele devin ore, orele... zile. Ma strange la piept si nu-mi da drumul. Ma zbat, dar in zadar, gheara de gheata a pus stapanire pe sufletul meu. Teama, ura si resemnare imi devoreaza carnea precum niste viermi. Zidurile se inalta din ce in ce mai mult, lumina devenind din ce in ce mai mica pana si ultimul crampei se stinge. Ma las prada gandurilor, incercand sa ma regasesc. Durerea devine insuportabila...O, tu ! Deget de monstru ce apesi pe tamplele mele, slabeste stransoarea! Tu himera cu chip angelic, incearca sa-mi dai drumul de la inaltimea gadurilor si elibereaza-ma de povara ratiunii prin darul uitarii...Incerc sa ma lupt cu temerile mele, incerc sa ma lupt cu fiinta imensa ce ma doare ca o rana, rod al gandirii putrezite. Amalgam de sentimente si de trairi care ucid si ultima farama de copilarie si de copil din mine... Da-mi drumul himera! Sunt gata sa pasesc cu pasii nesiguri prin viata muritorilor. Sunt gata sa uit, sa las ratiunea deoparte, sa iubesc si sa urasc, sa zambesc si sa plang...Sunt gata sa deschid usa si sa las sa mai intre oameni si in lumea mea ....Sunt... GATA !

3 comments:

Poze nunta Antonia said...

felicitari, in primul rand pentru blog,
iar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare

Anonymous said...

Exagerezi cu epitetele, te exprimi voit complicat, inutil alambicat si faci o mare risipa de artificii verbale. Sunt sigura ca ai impresia ca in felul acesta ne impartasesti idei foarte profunde, inaccesibile noua, muritorilor de rand, dar, din pacate, rezultatul e melodramatic, rasuflat si plictisitor. Iar ideea textului tau (oricare a fost ea) se pierde irecuperabila in balastul de cuvinte. Iti doresc sa reusesti la un moment dat sa scrii cinstit, simplu, clar si din tine, fara sa insisti sa pari nici mai mult nici mai putin decat ceea ce esti. Mult succes.

Un suflet oarecare

Unknown said...

Inca o parere...Ce pot sa spun decat ca : ideile pe care le impartasesc " muritorilor de rand" nu sunt idei noi ( niciodata nu am afirmat asta ) sau ca eu am inventat focul de exemplu. Toti traim cam aceleasi sentimente dar le exprimam in mod diferit. Cu epitete ,fara epitete, complicat sau simplu . Si sa nu uitam ca la critica suntem toti buni, la dat sfaturi nu mai vorbesc dar cu practica...Ai putea sa devii de ex draga anonimule sau mai bine spus draga fata , un critic de ...bloguri. Oricum apreciez comentariul tau si timpul pierdut sa citesti "ineptia asta de blog"...Oricum bine ca nu te-ai semnat, pentru ca poate caracterul tau este si va ramane unul obscur .Zic poate pentru ca in viata unii oameni raman doar niste anonimi. Si poate e mai bine asa. Dar cred ca daca esti un anonim nu este bine sa-ti dai cu parerea ci sa stai in bancuta ta ... Sa ai o zi cat mai frumoasa si sper sa nu imi iei in nume de rau acest raspuns.