Zilele trecute am primit o veste ingrozitoare...O veste care mi-a reaprins sentimente contradictorii, sentimente pe care le credeam de mult reprimate. Sentimente de ura profunda, de neputinta dar in acelasi timp de iubire si compasiune... Sunt momentele in care te simti mic, neputincios in fata vietii si realizezi ca oricat te-ai straduii nu reusesti sa te ridici de la conditia de simplu muritor. Realizezi ca nu poti sa fi stapan pe ceva ce nu iti apartine. Ura si iubirea imi izvoreau din acelasi punct comun. Din aceeasi durere canalizata dar totodata erau doua sentimente profund diferite. Exact ca doua rauri care au acelasi izvor, dar drumul lor este diferit. Am incercat apoi sa ma refugiez in mine, sa scap de acea durere care imi apasa tamplele. Nu am reusit! Stiind ca nu pot sa fac nimic pentru acea persoana, m-am inchis si mai mult in mine. Mi-am lasat trupul si mintea sfasiata de acele sentimente contradictorii. Asta era in sufletul meu...Dar....Dar...Ce o fi in sufletul acelei persoane???.....Va IUBESC pe toti cu URA......
4 comments:
si noi cu ura te iubim ...TBY
ia auzi...sa stii ca scrii bine, cam negru(dar e o optiune) dar bine...
stii, cand simti ca ramai in cele din urma un suflet de om, nestiind de unde vii, unde te duci, sau asta e singura noastra sansa de a fi, atunci ai impresia ca te rupi putin de lanturile acestei limitari, prin simplul fapt ca mintea ta ajunge mai departe.
dar compasiunea e oare ceva mai mare decat ajutorul? eu nu stiu sa raspund
subscriu si la ce a spus "waszlaw"
Adia
trecand peste unele greseli de ortografie,pot spun ca imi place modul in care dai fiinta gandurilor tale..
Post a Comment