"Vand suflet de ceara in rate"

Somnul ratiunii pure...

2011-09-06T14:58:00.000-07:00

Uneori, ochii mei sunt orbi şi nu pot vedea lumina ...Abandonat într-o cameră rece, intins pe podea, zambesc... Oasele mele încep sa se zdrobească sub presiunea gândurilor...O imagine perfida, ascunsa se joaca cu mintea mea. Himera devine din ce in ce mai reala, imbratisandu-ma , simtindu-i rasuflarea rece inghetandu-mi sufletul. Secundele devin ore, orele... zile. Ma strange la piept si nu-mi da drumul. Ma zbat, dar in zadar , ghiara de gheata a pus stapanire pe sufletul meu. Teama , ura si resemnare imi devoreaza carnea precum niste viermi. Zidurile se inalta din ce in ce mai mult , lumina devenind din ce in ce mai mica pana si ultimul crampei se stinge.... Ma las prada gandurilor , incercand sa ma regasesc. Durerea devine insuportabila...O, tu ! Deget de monstru ce apesi pe tamplele mele , slabeste stransoarea ! Tu himera cu chip angelic , incearca sa-mi dai drumul de la inaltimea gadurilor si elibereaza-ma de povara ratiunii prin darul uitarii... Incerc sa ma lupt cu temerile mele , incerc sa ma lupt cu fiinta imensa ce ma doare ca o rana , rod al gandirii putrezite... Amalgam de sentimente si de trairi care ucid si ultima farama de copilarie si de copil din mine... Da-mi drumul himera ! Sunt gata sa pasesc cu pasii nesiguri prin viata muritorilor. Sunt gata sa uit, sa las ratiunea deoparte , sa iubesc si sa urasc, sa zambesc si sa plang...Sunt gata sa deschid usa si sa las sa mai intre oameni si in lumea mea ....Sunt... GATA !

Diferenta naste ura...

2011-06-06T13:12:00.000-07:00

Incercam din rasputeri sa facem lucrurile pe care ni le dorim dar sfarsim prin a face opusul lor... Sunt momente in care mergem in deriva nestiind exact ce e mai important in viata , sfarsind apoi intr-o mare de regrete. Renuntam sa mai visam , renuntam sa mai speram si uitam sa fim fericiti. Cadem prada singuratatii atat de usor si la fel de usor ne inconjuram cu "prieteni". Cuvintele ne-au fost date pentru a masca sentimentele si gandurile, nu pentru a le exprima . Este trist dar mult prea adevarat. De cate ori nu ati vrut sa va exprimati sentimentele pure si din pacate cuvintele au reusit sa ucida gandul iar faptele sa ucida gesturile ... Suntem obisnuiti sa mintim si mai ales suntem obisnuiti sa devenim reci , calculati iar din lasitate uitam sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre. Nu suntem asa de diferiti, dar ura si falsitatea ne invenineaza si ne otravesc spiritul si gandirea. Cuvintele noastre ajung sa nu mai aiba nicio valoare iar faptele noastre nu tradeaza nimic altceva decat gandul perfid si razbunator. In final oricum toti nu vom ajunge decat paginile unei carti de istorie prafuite : unii in statistici, reprezentati de numere iar altii vor scrie istoria. Depinde de voi sa va schimbati viata si micul univers ce va inconjoara...Nu mai traiti in falsitate pentru ca"diferenta" naste ura iar ura naste ura....

Autoportret...

2011-02-19T06:53:00.001-08:00

Cearcanele de sub ochi stau marturie noptilor pierdute. Mainile tremurande de ura duceau tacticos o tigara spre gura, de altfel scrumiera era plina. Iese... Nori grei apasa pe umerii lui putin lasati...O ploaie rece ii biciuieste fata , care , in ciuda tineretii lui este deja brazdata de riduri. De sub fes ii ies pletele. Tamplele-i sunt albite parca de timp, timp care nu prea a avut rabdare cu el.... Paseste nesigur pe caldaramul murdar... Oameni , siluete , trec agale pe langa el. Nu vede nimic , priveste in gol, fix, gandurile lui sunt departe. Ochii sunt singurii care nu tradeaza sufletul. Acolo in adancul lor mai exista speranta. Tineretea din ei inca nu a murit. Parca o flacara plapanda inca mai arde in ei. Se opreste pentru o clipa. Ceva sau cineva i-a atras atentia. I s-a parut ca in masa de oameni a recunoscut o persoana. Se insela...Era singur. Nimeni nu-l cunoaste dar parca toti il privesc cu mila, prieteneste chiar. Strange din pumni , stiind ca in spatele mastilor aparent prietenoase si vesele se ascund adevarate grimase inveninate ...Vrea sa strige, dar galsul nu-i razbate... Atunci ingenunchind cu pumnii stransi se uita la cer...Isi cerea iertare pentru noi cei multi. Pentru noi care ne ascundem mereu in spatele unor masti false din ceara . Ne ascundem pana si de noi insine...

Poate va regasiti in acest autoportret...

DE CE ?

2011-02-16T13:38:00.000-08:00

De ce am uitat sa zambim? De ce ne nastem si in acelasi timp , de fapt, incepem sa murim ? De ce cautam lucruri nedefinite ? De ce tii o arma in mana si ne vorbesti de pace ? De ce vorbim de moarte cu zambetul pe buze ? De ce sa uitam cand , de fapt, abia incepem sa descoperim ? De ce ne blazam ? De ce ne ingropam copii ? De ce lasam privirile in pamant cand ne intalnim ? De ce ne gandim la maine ca la un "ieri "? De ce credem in "ei" si nu in "noi"? De ce ne pierdem in prea multe cuvinte ? De ce ne legam la ochi si mergem in cercuri ? De ce ne legam , strans, la pamant, cu lanturile tacerii si ale indiferentei ? De ce timpul nu poate sa ne apartina ? De ce ne lasam cuprinsi de vina si ura in acelasi timp ? De ce ne lasam judecati ? De ce papusarul nu mai trage de sfori ca alta data ? De ce murim ? De ce mai traim? De ce.....?

PS: NU imi raspundeti mie la aceste intrebari...raspundeti-va singuri in fata oglinzii...si DA lista poate continua....

Zeul decazut in uitare...

2010-12-31T20:39:00.000-08:00

A mai trecut un an... Frumos..Urat..Multi dintre noi nu am simtit cum a trecut. Multi am ramas doar niste copii... Multi nu ne-am mai nascut...Sau renascut. Unii asteptam noul an pentru a ne recladi gandurile , visurile... Multi speram la mai bine... Deja imi pare aiurea sa scriu de un alt OM care a trecut noul an in tacere (RIP- TOM - DODIEZ)...Asa ca o sa scriu de noi cei multi... Noi cei care ar trebui sa ducem stindardul normalitii mai departe... O sa incerc sa par un OM... La fel ca voi...Stiu ca pare enervant sa tot pun puncte de suspensie... Dar imi place sa poti sa suspenzi gandurile intr-un nou infinit ..Sa poti sa vezi un nou orizont ...Vorbesc aiurea pentru ca toti am vorbit aiurea in anul care a trecut ...Toti am gandit aiurea...Poate o sa scriu si eu un blog normal, cand totul o sa fie normal ...Cand oamenii normali or sa inceteze sa dispara, si noi cei multi o sa incetam sa devenim igonranti. O sa incetam sa devenim perversi. Sa realizam ca lumea oricum se intampla in timp ce noi traim...Si fara noi... Totul oricum se invarte si la un moment dat o sa ajungem la inceput. O sa vedem inceputul si sfarsitul gandului, inceputul si sfarsitul visului...O sa realizam ca lumea merge si fara NOI... Vom fii ZEII cazuti in uitare... Zeii care isi vor cauta a lor lume sa subjuge , si nu o vor mai gasi in negura timpului...

O poveste inceputa si neterminata...

2010-04-11T05:43:00.000-07:00

Ce ciudata e viata! Cand crezi ca ai tot timpul din lume realizezi, de fapt, ca totul poate dura doar o secunda... M-am intalnit cu ea acum 2 luni . Totul parea ca este in regula , ca de obicei plina de viata, dar doar parea ....Am vorbit putin despre ce carti am mai citit, am facut cateva recenzii la " rece" si cat mai succint... I-am povestit de ideea mea de a pleca in padurea "Hoia-Baciu" din Cluj. Parea incantata de idee si zambind mi-a spus sa am grija de mine. I-am raspuns in treacat sa nu-si faca griji pentru mine si ca imediat ce ma intorc din Cluj o sa-i arat tot ce am filmat acolo . Poate mai vroiam sa-i mai spun cate ceva , poate trebuia sa-i mai spun ceva , dar oricum consideram ca timpul e de partea noastra... Dar se pare ca m-am inselat amarnic. Timpul a fost doar de partea mea. Timpul ei s-a terminat precum o flacara care inainte de a incepe sa arda violent este stinsa de o ploaie nebuna care se abate din senin intr-o zi calda de vara. Multe lucruri nu au fost spuse intre mine si ea, intre voi toti si ea... Acum nimic nu mai conteaza. Sper sa ne fi iertat pe noi toti cei care te-am ranit si ca de acolo de undeva zambesti la fel ca ultima data cand ne-am intalnit ... Sper sa zambesti pentru ca meriti... pentru ca meritai ... Las aceasta postare neterminata pentru ca la fel a fost si viata ei : o poveste inceputa si neterminata...

PS: Cei care stiu despre cine e vroba v-as ruga sa NU spuneti...R.I.P.- 21.04.1988-6.04.2010

Eu sunt nascut din ura...

2009-11-02T07:07:00.000-08:00

Sunt nascut din ura si conceput din iubire...Doua sentimente atat de opuse dar totusi atat de asemanatoare... Ura e ca un copil care tanjeste dupa tot ceea ce ar putea atinge, pe cand iubirea e ca un copil cuminte dar total neindemanatic care distruge tot ceea ce atinge... Am fost acuzat ca scriu prea " negru" , prea pesimist, dar poate ca e timpul sa privim lucrurile si asa cum sunt , nu numai sa le colorom pe toate in roz cand de fapt lumea are si nunte de gri , negru... Singurul lucru pe care mi-l reprosez pana acum e ca am lasat ura sa-mi acapareze mai mult decat trebuia din viata. Cuvantul "ura" , acest sentiment de altfel pe cat de distrugator pe atat de constructiv , trebuia sa exprime altceva. Cuvantul "ura" este mult prea simplu si mult prea inexpresiv pentru a exprima trairile atat de puternice care te rascolesc in momentele de manie si in momentele in care viata nu mai e asa de "roz" precum o vad toti ignorantii (optimistii) , care invelesc mereu totul intr-o lumina vesela, calda...Trebuie sa facem diferenta dintre bine si rau, dintre ras si plans. Sa radem cand e de ras ...Sa plangem cand e de plans...Sa uram cand e de urat si sa iubim cand e de iubit ... Poate exista un motiv intemeiat pentru care eu simt ca ura e un sentiment mai nobil si mai curat decat iubirea , poate doar simplul fapt ca eu m-am nascut din ura sau poate ca voi m-ati transformat... Sau poate asa stiu eu sa iubesc...cu ura... Si finalul este unul la fel de pesimist pentru ca eu nu stiu sa scriu altfel.. Viata nu m-a invatat sa scriu altfel... Puteti sa ma condamnati pentru asta? Poate ca da... Dar cine va da acest drept mai ales ca toti sunteti de acord cu mine in adancul sufletului vostru, numai ca nu aveti taria de caracter de a recunoaste acest lucru... Poate si voi sunteti nascuti din ura ..Cine stie... Poate intr-o zi noi toti vom afla...

Zambet fals spre neant...

2009-06-01T11:44:00.000-07:00

Ma uitam zilele trecute la oameni... Oameni goi fara nicio expresie.. Fara speranta asa erau majoritatea...Restul se ascundeau in spatele unor zambete false. Erau ca niste pescarusi orbi cu aripile frante care incercau sa se ridice deaupra apei, intr-o zi de furtuna. Vedeam oamenii exact ca intr-un film alb negru, mut, si ma uitam spre cer asteptand sa vad mainile enorme care manevrau aceste papusi..Asteptam sa vad papusarul care tragea de sfori..Nu era...Doar un cer plumburiu, innorat ...Se pare ca si papusarul s-a intristat si ne-a lasat. Parca suntem ai nimanui, obercaind prin intuneric cautand ceva, candva, undeva... Ma scarbisem de aceasta lume.M-am rupt de realitate atunci...Gandurile mele au zburat incercand sa rupa limitele, sa treaca granitele realitatii crude. Eram acum ca un zmeu, pe timp de furtuna, manevrat de un copil naiv..M-am lasat prada vantului zburand dincolo de granita binelui si a raului, poposind intr-o lume in care timpul nu exista si in care nimic nu se intampla fara un sens..Era lumea mea..Eram doar eu in ea...Si eram atunci mai fericit stiind ca pot zambi fals spre neant....

Copilul din voi...

2009-05-08T06:07:00.000-07:00

Mi-e dor de voi...Mi-e dor de mine...Mi-e dor de copilul din tine...Mi-e dor de copilul din mine...Copilaria...Ce sentiment, ce stare de mult uitata....A trecut parca o viata de om de cand nu m-am mai simtit copil. Parca am si uitat cum e sa fi copil. E ca un vis frumos copilaria mea. Au ramas doar franturi in minte . Ca un film se deruleaza tot...Doar pozele imi reamintesc ca acele lucruri chiar s-au intamplat si ca acele franturi nu sunt doar rodul imaginatiei mele. E trist cand realizezi ca noi ramanem doar niste poze sau doar niste amintiri prafuite de vreme. E trist cand realizezi ca din momentul in care ne nastem de fapt incepem sa murim...Ne stingem cu fiecare secunda care trece...Si atunci nimic nu mai e ceea ce parea sa fie. Cand ajungi sa realizezi ca pana la urma imbatranesti. Realizezi ca timpul trece mult mai repede decat ti-ai dori. Nu mai esti acel nemuritor. Nu mai esti copilul care nu se temea de nimic. Devii din ce in ce mai mic odata cu trecerea anilor. Devii din ce in ce mai speriat...Nu mai e mana protectoare a mamei. Nu mai e umbra protectoare a tatalui. Ramai singur si asta te sperie. Lumea din jur nu mai e asa prietenoasa cum era in copilarie. Acum ti se pare mai haina , ca un monstru se dasfasoara in fata ta si numai tu esti acolo sa rapui acest balaur. De aceea cred eu ca atunci cand devenim maturi simtim nevoia de a avea pe cineva in jurul nostru. Pe acel cineva care ne tine de mana atunci cand ne este frica. Exact ca in copilarie...
PS: Dedic acest blog mamei care nu m-a nascut, tatalui care nu m-a procreeat si fiului meu nenascut...

Rigor mortis...

2009-02-11T07:49:00.000-08:00

Mi-am imaginat o mica poveste. O poveste care nu pare reala dar oricand vi se poate intampla...
"Mergeam spre locul de intalnire. Stiam ca trebuie sa ma intlnesc cu EA. Nu o mai vasusem de ceva timp. Oricum amintirea ei ma batuise atatia ani. Atatea nopti m-am jucat cu fantasma chipului ei. Nu stiam ce o sa-i spun. Imi imaginam ca am sa ma dau de gol. Ca o sa descopere ca dupa atata timp inca o mai iubesc, ca dupa atata timp chipul ei inca este pictat pe sufletul meu. Trebuia sa ne inalnim ca amici..Nu se putea ca eu inca sa mai tin la ea si in plus ea sa descopere acest lucru. Ar fi fost o slabiciune, o slabiciune care putea sa ma coste... din nou...In cele din urma macinat de aceste ganduri, presupuneri si indoieli, m-am intalnit cu EA. Dar ce sa vad... Nu mai era EA..Era doar o ...ea...si atat...Ceva s-a rupt atunci in mine si am relizat ca atata timp am tinut ca pe o icoana ceva care nu era nici pe departe sfant. Am idolatrizat ceva care acum nici nume nu pare sa mai aiba. Se schimbase ea poate ...sau poate eu. Cine stie. Ma uitam si incercam sa gasesc argumentele prin care sa-mi explic cum de am putut sa tin atata timp la o idee...la o fantasma..Am realizat ca iubirea e ca un drog . Te face sa halucinezi, iti ia mintile si iti deformeaza realitatea...Ar trebui interzisa... Priveam chipul ei si tot ce imi aminteam eu despre ea se risipea, ca nispul in adierea usoara a marii. Toate amintirile despre noi, acum imi reveneau ca niciodata ca intr -un film prost...mut... Toate defectele pe care inainte le ignorasem acum imi pareau asa de mari, atat de titanice. Si totusi unde este EA? Cine este aceasta" ea", care ia luat locul? Nu mai intelegeam nimic.. Am preferat sa ma ridic, sa ma scuz si sa plec departe de ea..Departe de trecut, departe de fantasmele si de demonii care m-au bantuit atata timp...

PS: Aceasta povestioara este dedicata "extraordinarei sarbatori":" Valentine's day"

CU CE OCHI NE PRIVESC CEI DE SUS?

2009-01-28T07:29:00.000-08:00

Sper sa nu-i uitati niciodata pe cei care au murit la revolutie. Au murit pentru ca tu care citesti acest mesaj sa fi mai liber, sa fi mai bogat din punct de vedere cultural. Dar din pacate nu s-a intamplat deloc asa ceva. Romania se duce din ce in ce mai in jos. Acum cei care au fost vinovati de moartea acelor oameni la revolutie ar trebui sa se duca la rudele revolutionarilor si sa aiba taria de caracter de a le spune ca barbatii, copii sau sotiile lor au murit degeaba, ca totul nu a fost decat o mare manevra. Dar poate ma insel, poate ca acei oameni au murit pentru un ideal, ideal care acum nu-si mai gaseste acoperirea:LIBERTATEA.Dar ce libertate e aia in care iti e mai bine inchis decat in libertate, ce libertate e aia in care cei cu bani decid in locul tau? Ce democratie e aia in care mamele isi vand copii pe niste bani? Shi acum intrebati-va pe fiecare dintre voi:CU CE OCHI NE PRIVESC CEI DE SUS?
Intrebari care nu-si vor gasi poate niciodata raspunsul cu toate ca raspunsul se afla sadit in fiecare din noi. Si mai tineti minte:A FI LIBER INSEAMNA INAINTE DE TOATE SA FI RESPONSABIL DE TINE INSUTI.

PS: Acest mesaj a fost compus pe 10.07. 2006 pt de talii vizitati: http://www.youtube.com/watch?v=VmiYLCdtr7Q&feature=channel_page

Mesajul a fost republicat pentru ca vad ca unii dintre noi au ajuns sa se creada zei inainte ca ei sa aiba macar dreptul de a fi oameni :(

Deep Down...

2008-11-03T10:19:00.000-08:00

A trecut ceva timp...poate prea mult..poate prea putin..cine stie? Desigur ma refeream ca a trecut ceva timp de cand nu am mai postat ceva...Plicitseala trezeste in mine acel luptator al condeiului care acum i -a luat locul o tastatura dar modul de gandire si de exprimare sunt aceleasi...Imprastiind idei pe" hartia electronica" ma gandeam sa va intreb ceva, un fapt care ma macina de ceva timp, o idee care nu-mi da pace: Voi ati ramas vreodata cu adevarat singuri? Si cand ma refer singuri nu ma refer sa ramai fizic singur, fara sa fie cineva in jurul vostru. Ma refer la singuratatea aceea in care ramai doar tu cu tine insuti. Te privesti detasat de undeva de sus, te analizezi pornind din interior si ajungand in exterior, pana cand ajungi sa cuprinzi pamantul in palma. Sa treci dincolo de orice amintire sa te intorci la radacinile gandirii, sa te redescoperi ca OM , sa-ti redescoperi personalitatea adevarata. Incearca si o sa vezi ca ai uitat cine esti cu adevarat,ai uitat ce scop te "mana" in viata...Realizezi ca si tu esti un suflet pierdut prin "masele de carne umblatoare"...Acesti oameni care merg fara un scop anume, alearga si se zbat pentru niste lucruri pe care nici ei nu le stiu sau nu le vad... Analizeaza-te si zi-mi 3 lucuri cu adevarat importante pentru tine si pe care ai vrea sa le ai... Si dupa iti spun ca deja avem toti in noi 3 lucruri cu adevarat importante si cu ajutorul carora putem atinge orice: Ratiunea, Personalitatea si Libertatea...Incearca sa te privesti in ochi si sa ramai singur.. Poate iti este frica ... Iti este frica de ce vei descoperi... Incearca si ai sa vezi ca asta inseamna cu adevarat curajul... Asta inseamna sa ramai cu adevarat singur...

Dar ce stiu eu un om atat de mic,pierdut intr-o lume atat de mare? Cum sa-mi razbata ideea,intr-o mare de idei? Incerc sa-mi regasesc curajul,curajul pierdut si sa raman din nou cu adevarat singur si sa vad ce am mai devenit...Cum m-am mai transformat..Cum m-ati mai transformat,voi "cei multi". Sper doar ca "deep down" sa ma regasesc pe mine...

War against me...

2008-01-09T02:20:00.000-08:00

Zilele trecute am primit o veste ingrozitoare...O veste care mi-a reaprins sentimente contradictorii, sentimente pe care le credeam de mult reprimate. Sentimente de ura profunda, de neputinta dar in acelasi timp de iubire si compasiune... Sunt momentele in care te simti mic, neputincios in fata vietii si realizezi ca oricat te-ai straduii nu reusesti sa te ridici de la conditia de simplu muritor. Realizezi ca nu poti sa fi stapan pe ceva ce nu iti apartine. Ura si iubirea imi izvoreau din acelasi punct comun. Din aceeasi durere canalizata dar totodata erau doua sentimente profund diferite. Exact ca 2 rauri care au acelasi izvor, dar drumul lor este diferit. Am incercat apoi sa ma refugiez in mine, sa scap de acea durere care imi apasa tamplele. Nu am reusit! Stiind ca nu pot sa fac nimic pentru acea persoana, m-am inchis si mai mult in mine. Mi-am lasat trupul si mintea sfasiata de acele sentimente contradictorii. Asta era in sufletul meu...Dar....Dar...Ce o fi in sufletul acelei persoane???.....Va IUBESC pe toti cu URA......

Cat de sus poti sa zbori cu aripile frante?

2007-10-24T08:53:00.000-07:00

Meditam zilele trecute prin filtrul unei tigari shi ma gandeam prin prisma unui pahar de vin rosu....Ce o sa ne facem noi cei care terminam o facultate?Ce oportunitati ne ofera "eterna shi fascinanta Romanie"?Noua celor multi...pacatosilor,adika noua studentilor...cei care terminam facultatea shi ne gandim unde o sa ne angajam...Ne gandim sa avem o casa, o familie, o masina...Dar ce sanse avem cand deja locurile de munca sunt inexistente in domeniul in care termini facultatea ori suntem platiti cu un salariu de kkt.Ce te faci cand realizezi ca daca vrei sa ai un apartament sau o garsoniera trebuie sa ramai dator la vreo banca apoximativ 40-50 de ani.Cum sa iti mai vina sa iti mai intemeiezi o familie,sa faci un copil,stiind ca nu vei face altceva decat sa il chinui shi p el...Cum poti castiga cursa, daca incepi mereu de p ultimul loc? Cum sa zbori sus daca ai aripile frante? Cum sa realizezi ceva daca te simti strain in propria tara???...SIMPLU:ori ramai shi te zbati pana la ultima suflare ori pur shi simplu pleci in alta tara incercand sa iti faci un rost printre straini...Oricum sunt discutzii mult prea filosofice pt mine...asha ca mai bine ma intorc in lumea mea de gheata "meditand" in continuare pana la ultima picatura de vin shi pana la ultimul fum de tigara...Sperand la mai bine....

De ce vand un suflet?

2007-10-18T04:49:00.000-07:00

"Vand suflet chiar shi in rate...conditii avantajoase...Detalii la tel xxxxxx" sau "Predau suflet luat in leasing.Mai am 10 rate la el..." Oare cat va mai lipsi sa gasim asha ceva prin ziare la anunturile de mica publicitate sau la teve? Lumea este intr-o continua miscare, astfel incat, daca nu tii pasul cu ea te trezesti calcat in picioare.Acest progres,dorinta de putere shi de bani au facut ca majoritatea oamenilor sa-si piarda ceea ce aveau ei mai de pret atunci cand au plecat in aceasta calatorie prin viata:SUFLETUL.Se spune ca banii cumpara totul mai putin fericirea....Fals...Profund FALS.Fericirea ti-o cumperi indirect prin lucrurile fizice p care le achizitionezi.Poti sa ti cumperi shi iubire,shi fericire shi sanatate(nu in cazurile grave)....Dar ceva nu se poate cumpara:SUFLETUL.Odata ce ne-am pierdut acest ultim bastion al valorilor morale putem sa spunem ca suntem morti p interior shi ca nu mai suntem decat niste carcase goale care sunt umplute cu niste suflete false facute din ceara.Cum ceara se topeste in timp,sufletul trebuie schimbat aici intervin eu cu o noua idee de afacere.....VAND SULETE DE CEARA...CHIAR SHI IN RATE....Profitati acum........ZIUA DE MAINE POATE SA NU VA APARTINA.....
PS:Sper ca v-ati dat seama ca nu ma refer la suflet ca la sufletul biblic.Este vorba de alt suflet acela p care multi dintre noi nu il mai au.Iar cei care credeti ca il mai aveti uitati-va in oglinda shi daca va place ceea ce vedeti inseamna ca inca mai aveti un suflet autentic......
Peace